Femeia singură este singură nu pentru că ar fi ceva în neregulă cu ea sau pentru că nu ar dori nimeni să-i fie alături!
Poate că femeia singură este singură deoarece a ales să respecte cursul firesc al vieții, după plecarea celor dragi, din această lume! A ales să respecte și să prețuiască, în felul ei, amintirea celor care nu mai există acum, decât în amintirea ei.
Uneori femeia singură alege să fie singură deoarece nu dorește să facă niciun compromis doar pentru a fi cu cineva, rămânând fidelă valorilor și standardelor sale!
Poate este o femeie care a învățat să supraviețuiască și să facă față durerii deoarece a fost nevoită să o înfrunte adesea, singură! Sau a înțeles că, de fapt, nu e singură ci are un prieten de nădejde care nu o va trăda niciodată și știe că nu o va lăsa la greu, pe Dumnezeu!
Sau poate că, femeia singură a ales să fie singură deoarece a preferat mai degrabă să privească un răsărit de soare, să citească o carte, să creeze ceva frumos, să se bucure de pacea și liniștea unui colțișor de rai, de un ciripit de rândunele decât să asculte ce spun oamenii unii despre alții!
Poate că femeia singură a decis pur și simplu, să fie singură și asta este alegerea ei!
Orice femeia este făcută, prin natura ei, să fie ocrotită, protejată! Dar uneori viața o poate lipsi de această oportunitate și atunci femeia este nevoită să aleagă!
Și dacă ea a ales să înfrunte viața singură, atunci asta înseamnă că nu merită să fie judecată, insultată sau marginalizată de către cei care nu ar rezista nicio zi, singuri!
Femeia singură merită să fie respectată!
